PhenoBarbieDoll la Moldova

Am citit in tren in revista gratuita Intercity Magazin ca vagoanele din trenurile intercity sunt moderne si ofera un maxim de confort. Au aer conditionat, scaune comode tapitate cu plus, masuta aia intre scaune, priza sa-ti bagi laptopul, spatiu pentru bagaje, ceva frumos. 

Atata doar ca daca ai de mers mai mult de o ora, intepenesti bine de tot in scaunele acelea confortabile tapitate cu plus, daca se opreste aerul conditionat la zece minute dupa ce-a plecat trenul faci sauna (inclusa in pretul biletului probabil), s-ar putea sa n-ai unde-ti pune rucsacul cu o pereche de blugi si trei tricouri pentru ca e ocupat tot spatiul de trollere de cate 40 de kile, ca doar oamenii au fost in vacanta si probabil si-au luat cu ei pana si chiuveta din bucatarie, ca doar nu se stie niciodata cand iti vine cheful sa speli niste vase. 

S-ar putea sa stai vizavi de tinerii insuratei Nicoleta si Marcel. Nu va imaginati ca stiu asta pentru ca am socializat. Nu, aveau doar verighete foarte late (pe langa multe alte inele, respectiv ghiuluri) gravate asa frumos pe exterior, cu litere mari de tipar si ingrosate. Pe la Focsani s-ar putea sa urce un nene echipat cu bere puturoasa la PET, care sa stea destul de aproape de tine si care sa raga la telefon pana la Adjud, cu limba din ce in ce mai impleticita, strigandu-i nevestii ca n-a baut nimica. Ei, o bere, aceea nu-i bautura. 

La intoarecere, s-ar putea sa stai vizavi de doua babe, care se bucura ca n-au nimerit langa niste grasi si care n-au avut loc de bagaje (a se citi plase de rafie) si le-au pus frumusel la picioare, in spatiul acela mare si confortabil, asteptandu-se probabil ca io sa-mi tin picioarele dupa gat. Cand ajungi in sfarsit la destinatie, cel mai probabil o sa arati cam asa: 

 

Din fericire, a trecut si nu mai merg niciodata cu trenul pana haaaat luna viitoare cand tre’ sa ma duc inapoi la o nunta. Mda. Si daca nu stiati, mie-mi place sa merg la nunta cum ii place cainelui sa linga sare, dar despre asta o sa povestim alta data. 

La mama acasa e bine si frumos, mi-am luat in primire cadourile de asta primavara de la Paris si pe alea recente din Creta, am baut Metaxa de 7 stele si inca unul de colectie si tequila lu’ tata (cre’ ca era cam veche ca facuse un vierme pe fundul sticlei). Am fost in vizita la strabunica-mea, o tanara de doar 93 de ani, la care ajung foarte rar si pe care am gasit-o rujata si cu margelele la gat. Bineinteles, s-a apucat sa spuna povesti de cand eram eu si frate-miu mici si ne-o zis ca asteapta sa joace la nunta. Din fericire, eu si printul consort am scapat de prea multa atentie, pentru ca era cu noi si prietena lui frate-miu, pe care n-o stia bunica, asa ca s-a concentrat asupra ei, si i-a si zis sa treaca mai des pe la ea cand a aflat ca locuieste in zona. Paula draga, mult succes. 

Marti de dimineata am pornit spre locul nasterii mele (si a printului consort for that matter), frumosul targ al Iesilor, sa luam masina coanei preotese (aka matusa-mea) si sa mergem la ea acasa la Poiana Teiului. N-am vazut nimic din Iasi, in afara de o pizza uriasa pe care am infulecat-o vizavi de Mitropolie. P-orma ne-am oprit la Carrefour "un sfert de ora" care a durat cam cat drumul de la Bacau la Iasi, sa luam de-ale gurii. Am mai vrut sa vizitam cetatea de la Ruginoasa, da’ nu s-a putut ca renovau ceva la ea, in Targu Neamt ne-am oprit numa’ la piata sa mai luam una alta, ca se facea tarziu si-am zis ca venim a doua zi sa vizitam Cetatea Neamtului, unde m-au facut pe mine soim al patriei.

   

Cum am ajuns acasa, mama a sfintit toate icoanele de pe perete cu o bere Guiness pe care o asezasem eu aiurea in frigider si care a facut poc cand a deschis mama usa si-a sarit peste tot, mai ales pe bluza ei alba si pe singura pereche de blugi ce si-o adusese. Numa’ bine am redecorat si peretele proaspat zugravit, care acum are un model frumos de stropi bruni. Inainte de asta, pe drum, matusa-mea a vrut sa ia o gura de cola, care a facut fas (desi fusese deschisa inainte si bause deja un sfert din ea) si i-a facut baita si ei, si volanului. Am reusit sa mai varsam tot in seara aceea si niste vin si niste coniac. Cuiva ii era tare sete pesemne. 

A doua zi, de dimineata, am plecat in excursie la Targu Neamt, cu mama imbracata ca o adevarata doamna, in trening si cu poseta, ca nu i se uscasera blugii ;)) Si-a cumparat unii din Targ pana la urma, si daca tot platea tata, mi-am gasit si eu o pereche de nadragi. 

Cetatea Neamtului arata mult mai bine decat mi-o aminteam eu, pentru ca a fost renovata recent si ne-am invartit pe acolo o gramada, apoi am mers la Humulesti, la casa memoriala Ion Creanga, unde m-a abordat un catel humulestean imediat ce-am coborat din masina si pe care l-am ospatat cu sandwichul pe care mi-l luasem de la o benzinarie cu cinci minute in urma si din care apucasem sa mananc numa’ jumate. A papat catelul tot, inclusiv frunza de salata.

 

In casa la Creanga era un nene, probabil ghidul, care-i povestea unui alt nene, turist, cum era pe vremea aceea. Si zicea cum atuncea veneau babele din sat si stateau pe lavite si teseau si puneau tara la cale. Si cum is acuma tabloidele aistea, atuncea era gura satului, si tati babele cotcodaceau de handralaii din Humulesti care nu dadeau sa se mai insoare. Si vorbea asa frumos ca asa mi s-a facut tare dor sa recitesc Amintiri din copilarie... ceea ce am si facut aseara. 

  vulpea din Ursul pacalit de vulpe

   

Am mai fost si la Manastirea Neamtului si la zimbrarie, unde zimbrii erau departe pe tarlaua lor si ne-au tratat numai cu fundul, iar ursul era tare suparat. Inapoi la Poiana Teiului, am baut lapte proaspat muls, care nu creste in cutie, am copt in jar cartofi scosi de pe ogor, am fiert porumb cules de mana mea, am mancat mere din copac, am facut gratar in curte ca era deja noapte si nu mai vedeau enoriasii ca parintele face gratar in zi de post, si m-am jucat cu un ciobanesc superb de trei luni, care peste inca trei o sa fie mai mare decat mine. N-am poze cu cainele, am numa’ filmulet, da’ nici pe ala nu vi-l pot arata ca-i la tata, si oricum e prea mare sa-l pot urca pe undeva. Deci tre’ sa ma credeti pe cuvant c-am muscat cainele de-o ureche. Nu, n-a turbat. 

La intoarcere spre Bacau am vazut Ceahlaul si-am trecut peste barajul de la Bicaz, la care a lucrat si bunicul meu, pe care n-am apucat sa-l cunosc. Acasa la Bucuresti, am gasit o multime de chestii trantite, inclusiv aparatul de fotografiat, care nu mai vrea sa functioneze, si Layla a miorlait in continuu juma’ de ora ca era nevorbita de o saptamana. Mai tarziu, am dezlegat si misterul lucrurilor ravasite cand am gasit pe jos o pana de vrabie. Restul vrabiei banuiesc ca a scapat, ca am cautat peste tot si nici nu pute nimic.